The dark side of our world...

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Crezul vampirilor

Sunt un vampir.
Ma venerez si venerez viata mea, pentru ca sunt singurul Dumnezeu care exista.
Sunt mandru ca sunt un animal pradator si onorez instinctele mele animalice.
Inalt privirea mea si nu sustin credinte care-mi sunt inferioare.
Recunosc diferentele dintre adevarurile lumii si fantezii.
Recunosc faptul ca supravietuirea este cea mai inalta lege.
Recunosc Puterile Intunericului sub forma de legi naturale ascunse prin care imi folosesc magia.
Stiu ca aceste credinte in ritualuri sunt fantezii dar magia e reala, si eu respect si recunosc rezultatele magiei mele.
Am realizat ca nu este nici un Rai si nici un Iad, si am vazut moartea ca o distrugere a unei vieti.
De aceea voi face totul pentru a-mi valorifica viata aici si acum.
Sunt un vampir.
Inchinati-va in fata mea.

ma bucur ca iti place:D

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
IELELE
Sunt fapturi feminine supranaturale intalnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sint descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci sau chiar in vetre parasite, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare). Dansul lor specific este hora, locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite. Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz, legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
DIAVOLII
Unii teologi se straduiesc sa calculeze cat mai precis, numarul diavolilor, ajungand la concluzia ca sunt in total 7 409 127, repartizati sub comanda a 79 de capetenii. Unii sunt mai exagerati, socotind ca exista 293 010 696 de draci, impartiti in 66 de cohorte. Se credea ca diavolii traiesc 680 400 de ani, adica de zece ori mai mult decat Pasarea Phonix. Reverendul Dom Calmet a socotit pana la trei mii de demoni, in figuri si forme bizare, insotitori ai lui Satan. El, care a dovedit a fi un obsedat, a numit chiar pe mai marii Iadului: Lucifer, ca monarh; Belzebuth – locotenent a lui Lucifer; Astaroth – print de tron; Beemoth – prim-ministru; Belphegor – general; Sabathan – colonel; Axaphat – centurion. Johan Wier, dupa 30 de ani de „investigatii" minutioase a gasit ca numarul demonilor se ridica la 7 405 927! Armatele diavolesti erau comandate, dupa Wier, de 69 de printi. (dupa cartea "Vrajitorie de-a lungul timpului" de Gh.V.Bratescu).

wow interesant .....dar totusi sunt prea multi diavoli

na-i pt ce....o sa mai postez si alte date din the dark side of our woeld

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
STRIGOII
Termenul de strigoi derivă din cuvântul latin Striga care înseamnă bufniţă sau duh necurat. Dimitrie Cantemir afirmă că de fapt Striga este de origină greacă, însemnând vrăjitoare bătrână care omora copiii mici. După alte versiuni cuvântul este de origine indo-europeană, iar termenul de strigoi este întâlnit la dacoromâni şi macedoromâni.

Strigoii sunt făpturi mitice care joacă un rol important în demonologia română. După provenienţa lor, structura lor malignă şi posibilitatea de a face rău oamenilor, în credinţa populară sunt menţionaţi două feluri de strigoi: „Strigoiul viu” şi „Strigoiul mort”.

Din relatările lui Dimitrie Cantemir, în presa zilnică şi revistele din Transilvania, Moldova şi Muntenia secolului al XIX-lea un subiect deosebit de fecund era cel care se referea la strigoi şi strigoism, la metodele magice şi administrative de apărare împotriva lor. După cum relatează Romulus Vulcănescu strigoiul viu are anumite caracteristici încă de la naştere: provine din strigoi sau strigoaice, se naşte cu „căiţă pe cap pe care o mănâncă îndată”, poate să aibă un picior cu copită, şira spinării e terminată cu o coadă etc. În timpul vieţii se dezvoltă repede, este rău, chinuie şi omoară animalele, e maliţios, sadic, minte, jură strâmb, e spân, are canini proeminenţi. Strigoaicele sunt mult mai rele iar unele dintre ele se transformă în vrăjitoare.

Credinţa este că oamenii strigoi, duc în viaţă o existenţă dublă, astfel la primul cântat al cocoşilor, sufletul lor - în timp ce trupul doarme, iese sub forma unei umbre şi colindă pe coclauri încercând să facă rău muritorilor, pentru ca să se întoarcă în trup la al treilea cântat. Se mai credea că de multe ori, oamenii-strigoi se dau de trei ori peste cap şi se transforă în oameni – fiare, oameni-lupi, oameni-cai, oameni-mistreţi şi umblăde năuci pentru a face rău. Mai ales în trei nopţi ale anului – de Sântoader, de Sângeorge şi de Sântandrei ei fac adevărate nopţi valpurgice, fiecare având caracteristici proprii.

foarte interesant articolul....faza cu datul peste cap am mai auzit-o
Ma bucur ca ai pus acest articol si mai astept si altele daca mai gasesti